Celulele stem create din celule mature, numite si celule stem pluripotente induse, pastreaza o “memorie” distincta cu privire la scopul pentru care au fost create, lucru ce ar putea limita potentialul lor terapeutic.
Celulele stem rezultate din celulele mature readuse la un stadiu embrionar, pastreaza o “memorie” distincta despre trecutul lor, care ar putea limita potentialul lor terapeutic, au raportat oamenii de stiinta, miercuri, in revista Nature.
Intr-o comparatie pas cu pas intre celulele stem pluripotente induse si celulele embrionare cercetatorii de la Institutul Salk din San Diego, au gasit un numar consistent de erori in reprogramare – locuri in care iPS nu au revenit complet la starea embrionara.
“ Acest lucru demonstreaza definitiv ca exista diferente intre cele doua tipuri de celule”, a declarat Joseph Wu, un biolog de celule stem de la Universitatea Stanford, care nu a fost implicat in cercetare.
Stiind exact care sunt aceste diferente este un pas important in dezvoltarea de noi moduri de utilizare a celulelor iPS pentru tratarea bolilor, au spus expertii. Cei mai multi cercetatori considera ca celulele stem embrionare reprezinta inca standardul de aur in medicina regenerativa, deoarece ele se pot dezvolta in orice tip de celula din organism. Dar multi cercetatori ar vrea sa vada tratamente bazate pe celulele iPS, deoarece ele pot fi realizate fara a distruge embrionii. In plus, celulele iPS pot fi adaptate pacientilor in asa fel incat sa existe o compatibilitate genetica 100%.
Pentru a cataloga diferentele dintre cele doua tipuri celulare, echipa Salk, condusa de biologul molecular Joseph Ecker a studiat genoamele –markeri chimici atasati la ADN, care reglementeaza modul de functionare a genelor- din 11 linii celulare diferite.
Cercetatorii s-au uitat la 1.2 miliarde de locusuri in fiecare genom in care exista markeri chimici. „Analiza a fost neobisnuit de riguroasa si prin urmare neobisnuit de revelatoare”, a spus Ecker.
„ Pana in acest moment oamenii au cautat gaura cheiei. Noi am deschis usa”, a mai adaugat el.
Au aparut insa anumite neconcordante. Regiuni mari din epigenomul iPS nu au revenit la stadiul embrionar, dar in schimb au avut loc pe memoria epigenetica a tesuturilor de origine. Cand cercetatorii au utilizat celulele iPS pentru a creea celule mature in laborator aceasta memorie a persistat.
Regiunile erau grupate in apropierea telomerilor si centromerilor, structuri care ajuta in mod direct la diviziunea cromozomiala.
„ Exista ceva in aceste regiuni care face mai dificila modelarea epigenomului”, a spus Ecker.
In anumite moduri, celule iPS erau diferite in ele, ceea ce sugereaza faptul ca insusi procesul de reprogramare ar putea contribui la aberatii, a daugat el.
Asta nu inseamna ca celulele iPS nu pot fi utilizare in medicina, au spus expertii. Intr-o buna zi, imbunatatirile in domeniul tehnologiei ar putea sterge amintirea lor epigenetica.
In plus, Wu a spus ca, oamenii de stiinta ar putea gasi modalitati de a valorifica aceasta memorie genetica pentru a putea ajuta la tratarea anumitor boli. De exemplu, daca celulele cardice generate de celule iPS pastreaza o parte din caracteristicele lor , ar putea fi utile in tratarea bolilor de inima, a sugerat el . „ Avem nevoie de mai multe cercetari pentru a vedea ce inseamna exact acest lucru”, a mai adaugat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu